Cã pentru noi copiii,sigur nu e !
Poate pentru cadrul didactic sã fie,cã de când a apãrut Dupã
Şcoalã, bucuria de a fi la zi cu temele fãcute de Doamna e nepreţuitã. Ba
nu, e preţuitã cu tot felu’ de carduri de debit,aşa dupã cum am învãţat la Financiarã...
Ce zici ? Sã-ţi pun ghiozdanu’ meu în spate într-o
luni sau într-o joi ? Ăla cu maximum (vezi cã ştiu sã scriu corect !) a şasea
partea din greutatea mea,nu? Haha-ha ! Ştii şi tu cã nu-i aşa, şi cã de fapt
ducem la ore, în fiecare dimineaţã, printre manuale,culegeri,auxiliare,caiete şi câte o frumuseţe de scoliozã,cifozã sau lordozã, vorba medicului de
familie pe care, dacã-l vezi ghebos sã nu-l bagi în seamã...
Copiii care nu (d)au bani sã li se rezolve hãumuãrcu’ trebuie sã se rezolve
singuri într-un fel. Ĩntr-un fel e un alt fel de-a spune, deoarece tot
la pãrinţi e dezvoltarea cognitivã mai mare. Ce e dezvoltare cognitivã nu
mã-ntreba, am deschis DEXu din greşealã...
Deci,
achiziţionarea aptitudinilor de scris şi citit, învãţarea sinonimelor şi
antonimelor, îmbunãtãţirea exprimãrii, ţi-o iei tu de la tatã şi mamã, bunic
ori bunicã,unchi,mãtuşã,frate,sorã mai mare. De care ai. Pe pãmânt,nu în
gând (cã mai ascultãm şi noi la radio, în maxi-taxi).
Du-te
la şcoalã, te duci?,te duci, şi fã-ţi upgrade la astea ce ţi-am zis eu aici.
Dacã eşti ca un copil, aşa… Dacã eşti doar elev,dã ignore.
