UN BILET

Trenul fugea de mai bine de-o orã /60 minute /3600 de secunde. Nicuşor,un elev de clasa a III-a dintr-un oraş de provincie,plecase în capitala ţãrii sã vadã cu ochii lui noile minunãţii expuse la Muzeul Antipa.

- Mãmico, îmi dai voie sã deschid geamul şi sã atârn cu capul în jos ca Batman?
- Nu puiule,se face curent şi nici mãcar nu eşti îmbrãcat corespunzãtor, i-a rãspuns îndreptându-i frumos bretonul,mama.


- Da’ lasã-l dragã sã fie bãrbat! Un bãrbat trebuie sã ia singur o hotãrâre!
Asta era bunica lui Nicuşor, care venise şi ea cu puiul la muzeu,cã doar nu era sã-l pãrãseascã vreodatã,mai ales în deplasãrile lungi...

Nicuşor terminase primul semestru printre cei mai pricepuţi din clasã,iar la Ştiinţele Naturii primise şi-o medie de foarte bine.

- Nicuşor în sus,Nicuşor în jos! Mititelul de el,cum îl mai zãpãciţi voi douã de cap!,oftã tanti Emilia, sora mai micã a mamei.Deci, cum ar fi, lui Nicuşor îi venea mãtuşã.

- Bunã ziua,bunã ziua! Biletele la control, vã rog!

Ĩn uşa compartimentului apãruserã douã mustãţi stufoase şi-un chipiu tras pe-o parte, exact acolo unde bãtea şi soarele.

- Pofteşte matale, domnule conductor, cele trei bilete ale noastre.Cã el, puişorul mamei, ptiu,ptiu,batã-l sã-l batã cât e de chipeş, n-a împlinit mamaie, nici mãcar 6 anişori !
- Hmm,sã mã iertaţi dumneavoastrã, mie mi se pare cam prea dezvoltat pentru vârsta lui! rosti încruntat conductorul.
- Ei asta-i acuma, ce ştii dumneata? Cu toate chestiile pe care le îmbucã în ziua de azi copiii...

Nicuşor se muta neliniştit de pe o banchetã pe cealaltã.

 -    Ce e domnule preşcolar, nu stãm liniştiţi nicio clipã ? ridicã uşor din sprâncene chipiul de feroviar experimentat.

 -    Vã rog sã mã iertaţi,domnule! Nu sunt preşcolar,sunt elev în clasa a III-a şi am sã te rog mamaie sã-i plãteşti domnului conductor încã un bilet !

 -    He-he-he,ia te uitã, ca sã vezi ce ţi-e şi cu bãtrâneţile astea! zise bunica înroşindu-se toatã...