Ceea ce-l scoate pe om din anonimat este creativitatea, cu ajutorul ei se eliberează şi participă la dezvoltarea valorilor materiale, artistice, morale, tehnice și ştiinţifice. În ziua de azi societatea contemporană, solicită mai mult ca oricând creativitatea umană - progresul social şi economic fiind în mare măsură dependent de cantitatea de imaginaţie, de ingeniozitate şi originalitate investite în activităţile desfăşurate de om în diverse domenii.
Putem determina creativitatea prin produsul său final, care poate fi o invenţie, o descoperire ştiinţifică, o operă de artă, rezolvarea unei probleme de matematică sau de producţie. Astfel, întreaga personalitate a individului,din punct de vedere biologic, psihologic și social se focalizează atunci când vorbim despre creativitate și oferă o idee(cu sau fără valoare socială),ori un produs nou,original. Omul creativ/ creator devine un om implicat în producerea de idei noi, originale, și de ce nu, valoroase, conștient fiind (uneori), că societatea nu e obligată să i le accepte ca fiind adevărate opere ştiinţifice, estetice, sociale, artistice sau tehnice.
Omul creator poate face parte dintr-un proces de creație bine structurat și organizat, sau își poate folosi creativitatea ca produs. Acest produs însă, poate fi considerat creativ numai în cazul când satisface anumite criterii: este nou, original, răspunde unor necesităţi sociale, este recunoscut de experţi ca valoare autentică, ca adevărată descoperire.
Poate și de aceea,un copil va avea o creativitate expresivă care compensează prin spontaneitate şi fantezie necontrolată lipsa de experiență a componentei raţionale,mature, spre deosebire de un creator adult care trebuie să dovedească o gândire direcționată creatoare și o imaginație constructivă.
Așa ar trebui,logic. Dar creativitatea umană este minunată tocmai prin faptul că nu respectă reguli sociale și o logică impusă. Ea nu va fi legată întotdeauna de o dezvoltare timpurie intensă și nu va corespunde vârstei biologice a persoanei.
Eu cred că,fără descoperirea creativităţii fiecăruia dintre noi, viaţa socială ar deveni monotonă, banală, chiar restrictivă. Nu ar mai exista magie, diversitate sau schimburile de păreri care ne plac atât de mult.
