DOINA POEZIEI

Lângă lac se duce omul

Vărsând o lacrimă

Și  unduindu-se în doina mea

De dragul poeziei ;

Poezie albăstruie

Ca nufărul îndrăgostit,

Ca un pian ce cântă

În doina poeziei ;

Păsările cântă,

Autorul se inspiră,

Natura e inspirația

Și autorul e gândirea ;

Niciodată să nu simțiți

Altfel decât  poezia voastră,

Doină e poezia

Și poezia scrisă.

Eu, autorul, v-am spus doina mea,

De vreți s-o ascultați, bine,

Dar eu v-am spus doina poeziei.