Uşa s-a deschis şi un chip vesel de fatã m-a salutat întrebãtor :
-
Ce faci ? De unde vii tu pisicile
mãnâncã limba la bãieţi ? Hai sã ne jucãm, vrei ? Eu sunt
Maria.
Douã funde mari, albe, dãdeau pãrului împletit o
înfãţişare amuzantã. Mã-ntrebam cine oare îşi mai prinde pãrul aşa în zilele
noastre ? Şi sã te-mbraci cu rochia asta înfloratã…Chiar
nu mai ştiam ce sã zic.
-
Te-nhami la o leapşã cu mine? Sã ştii
cã sunt taaare bunã la jocul ãsta!
Avea ceva deosebit în privire, o cãldurã şi o bunãtate pe
care le mai vãzusem parcã... Dar unde oare ?
- Trezeşte-te
somnorosule, e soarele de trei suliţe pe cer şi şcoala nu te aşteaptã pe
Domnia-ta sã faci probã la canapea toatã ziua !
M-am frecat la ochi cu putere. Era bunica.
