A fost odată un băiat care-și dorea tare
mult să cunoască lumea. Cum s-ar mai fi dus el prin locuri minunate,nemaivăzute
și nemaiîntâlnite decât în imaginația lui ! Ar fi putut face toate acestea
foarte ușor dacă o boală grea nu l-ar fi ținut, zi după zi,în mijlocul unui pat
plin cu perne. Tot ce visa mai frumos noaptea,se spărgea, ca un bibelou scump
de porțelan,la ivirea zorilor.
Asta până într-o zi,când a descoperit pe măsuța de lângă pat un caiet cu
coperți argintii și un PIX. De la început i s-a părut că e ceva în neregulă cu PIXUL
! Când l-a luat în mână, i-a zâmbit și i-a făcut cu ochiul. Și băiatul,a pornit
să aștearnă drum lung de litere și cuvinte pe care roțile de porțelan ale
visului să nu se mai spargă dimineața. Câteodată,când anumite dureri încercau
să pună stăpânire pe călătoriile sale,băiatul închidea ochii și în mâinile lui PIXUL
se transforma. Era când armăsar neînfricat hoinărind în bătaia vântului, când
aripă de albatros plutind peste imensitatea unor întinderi neștiute.
Au trecut anii. În servieta băiatului de
atunci,ajuns astăzi un respectat și iubit profesor de geografie,călătorește
întotdeauna un caiet vechi,cu coperți argintii și un PIX care zâmbește și face
cu ochiul orcui vrea să-i asculte aventurile...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu